Bughea de Jos
Comuna Bughea de Jos este situată în nordul județului Arges, în zona subcarpatică a munților Iezer-Păpușa din Mușcelul istoric, la 5 km vest de Câmpulung. Comuna este străbătută de râurile Bughea și Bratia.
Componența: satul Bughea de Jos și cătunul Valea Măcelarului
Suprafața: 24,1 km2
Populația: 2900 locuitori
Altitudinea în centrul localității: 673 m
Distanța față de reședința județului: 58 km
Sărbători locale oficiale:
Ziua comunei (septembrie)
Aşezare geografică
Comuna Bughea de Jos este situată în nordul județului Arges, în zona subcarpatică a munților Iezer-Păpușa din Mușcelul istoric, la 5 km vest de Câmpulung. Comuna este străbătută de râurile Bughea și Bratia.
Resurse naturale
Relieful este în majoritate format din dealuri acoperite cu păduri de foioase și raşinoase, precum şi floră ierboasă, fâneţe şi livezi. Ocupaţiile principale ale locuitorilor erau prelucarea pielii, a lemnului și confecţionarea de încălțăminte (pâslari)- meşteşuguri care s-au dezvoltat în timp şi datorită apropierii faţă de oraş (mai ales că făceau parte din ”Obştea Moşnenilor Câmpulungeni”). În prezent, ocupațiile principale ale locuitorilor sunt creşterea animalelor, prelucrarea lemnului, agricultura submontană, culegerea ciupercilor și a fructelor de pădure. Agroturismul și cicloturismul sunt activități promovate datorită oportunităților zonei și a frumuseței naturii semisălbatice, fapt ce a determinat mai multe personalități naționale să achiziționeze case de vacanţă, ce se află localizate pe ”Aleea Artiştilor”.
Așezarea naturală și pădurile bogate cu tot felul de arbori constituie o barieră împotriva curenților de aer.
Istorie
Localitatea Bughea de Jos este atestată documentar în anul 1549, când este mentionată ca sat, în actul prin care domnitorul Mircea Ciobanul ”întărește” unor boieri mai multe proprietăți moștenite.
După informațiile etimologice, numele comunei derivă fie de la cuvântul de origine slavă ”bug” care înseamna râpă, explicabil prin numarul mare de râpe din zonă, fie de la regionalismul ”bughe/boaghe” care înseamnă ceață deasă.
În trecut comuna nu a figurat cu acestă denumire şi nu a avut forma actuală. În documente scrise, vechi, datorită „malurilor” (ridicari de pământ) apare sub denumirea de „Mahalaua Malu – Malu de Jos” situată în sud-estul comunei Malu de Sus, ambele situate în centrul comunei Ocheşti, denumire data după ochiurile de apă ce predomină în lunca Râului Bughea şi Curelari, denumire dată de la ocupaţia principală a locuitorilor.
În Ocheşti aveau moşii, boierii greci Iordache şi Grigore Grecu. În anul 1819 fiul lui Grigore Grecu, Costea Grecu-Ghizdavăţi obţine de la domnitorul Alexandru Şuţu carte de boerie, fiind considerat boer de neam. Urmaşii acestuia au locuit în Malu de Jos, contriubuind la ridicarea bisercii de la Hulubeşti.
În anul 1838, în cartografia facută la nivelul oraşului Cîmpulung apare Mahalaua Bughea de Jos cu cca 138 familii, iar in 1881 se înfiinţează aici prima şcoală.
Satul Bughea de Jos a fost mahala (cartier) a orașului Câmpulung până în 1926, când a devenit comună de sine stătătoare cu administrație proprie. Bughea de Jos rămâne comună pâna în 1989, când este desființată, ramânând sat alipit la comuna Albeștii de Muscel, centrul fiind Bughea de Sus, dar în anul 1990 se reînființează.
Ocupații tradiționale
În Bughea, existența pădurilor de tot felul a facut ca prelucrarea lemnului sa fie diversa:
-prelucrarea lemnului pentru vase casnice (putini, hardaie, doniti, butii, causuri, sistare, putinee, blide etc.),
-confectionarea ulucilor, latilor, barnelor, temeelor, cosoroabelor.
-fabricarea obiectelor cu specific rudaresc (de catre rudarii din catunul omonim) – mături, târne, coșuri, leagane pentru sugari, troane, fuse, linguri etc. De asemenea aici gasim mai multe formații si solisti, de muzică de petrecere și lăutărească.
Ocupaţiile principale ale locuitorilor erau prelucarea pieilor, a lemnului, confecţionarea de „pâslari”, meşteşuguri care s-au dezvoltat datorită apropierii faţă de oraş, unde mesterii isi vindeau produsele. Aceştia faceau parte din „Obştea Moşnenilor Cîmpulungeni” şi au transformat “profesia” in nume ce se regăsesc şi astazi în comună: Curelaru; Lemnaru; Pâslaru.
Sărbatori si tradiții
„Focul lui Sumedru” marchează începutul de an pastoral, va fi aprins în noaptea de 25 spre 26 octombrie, în ajun de Sfântul Dumitru. In preajma unui imens rug, aprins de tineri într-un loc înalt al satului, se adună localnicii. În jurul focului se strigă în cor ”Hai la Focul lui Sumedru!”, iar despre cei care sar peste foc se spune că vor fi sănătoși tot anul. La final, femeile împart mere și covrigi.
Cântece
Din bogatia folclorica a zonei se remarca cantecele „braul ca la Bughea” Specificul acestui cantec este că se cântă foarte repede și nu se joacă:
Și „ungurica ca la Bughea”:
Artisti si grupuri populare
Nelu Bucur : interpret de muzica lautareasca si de petrecere:
