Comuna Bughea de Sus este situată în partea de nord a județului Arges, în zona submontană a Mușcelului istoric, pe DJ735, la o distanță de 5 km nord-vest față de municipiul Câmpulung. Se întinde de-a lungul văilor râurilor Bughea, Bughița, Măgura, Valea Țolii și Valea Rece, precum și pe dealurile Gruiului. BUGHEA – numele topic provine probabil, din apelativul boaghe (varianta locala bughe) cu sens de ‘’ceața deasa”. In zona de munte ceața, boaghea, este un fenomen meteorologic obisnuit.

Așezarea naturală și pădurile bogate cu tot felul de arbori constituie o barieră împotriva curenților de aer, iar râurile de munte și izvoarele cu apă cloro-iodo-sulfuroase sunt ideale pentru tratamentul afecțiunilor gastro-intestinale și reumatice. Ca urmare, conform HG 867/ 2006, Bughea de Sus a fost declarată Stațiune turistică și balneo-climaterică, mai ales că mulți ani a funcționat aici complexul balnear, care va fi modernizat și extins.

Localitatea este atestată documentar în anul 1549, într-un document al domnitorului Mircea Ciobanu, prin care ”întărește” comisului Badea și fratelui său paharnicul Vlaicu, o proprietate din satul Bughea de Sus. Pana in anul 1918, judetul nostru a fost judet de granita. Administratia locala avea datoria sa se ingrijeasca si de paza granitei. Judetele de munte erau impartite in niste subdiviziuni administrative care in zona de munte se numeau plaiuri, iar in zona de ses – plasi. Plaiurile erau conduse de vatafi de plai, iar plasile erau conduse de zapcii.
Până în 1926, Bughea a fost mahala (cartier) a Câmpulungului, după care a devenit comună, iar în 1928 s-a divizat în două comune: Bughea de Sus și Bughea de Jos. În 1968, comunele Bughea de Sus și Albeștii de Muscel au fost unite, avînd ca reședință satul Bughea de Sus dar cu denumirea de Albeștii de Muscel. În 2004 se reînființează comuna Bughea de Sus, prin desprinderea de comuna Albeștii de Muscel. După informațiile etimologice, numele comunei derivă fie de la cuvântul de origine slavă ”bug” care înseamnă râpă, fie de la regionalismul ”bughe/boaghe” care înseamnă ceață deasă.

În Bughea, existența pădurilor de tot felul a facut ca prelucrarea lemnului sa fie diversa:
-prelucrarea lemnului pentru vase casnice (putini, hardaie, doniti, butii, causuri, sistare, putinee, blide etc.),
-confectionarea ulucilor, latilor, barnelor, temeelor, cosoroabelor.
Fabricarea obiectelor cu specific rudaresc (de catre rudarii din catunul omonim) – maturi, tarne, cosuri, leagane pentru sugari, troane, fuse, linguri etc. Formații si solisti, de muzică de petrecere și lăutărească.

„Focul lui Sumedru” marchează începutul de an pastoral, va fi aprins în noaptea de 25 spre 26 octombrie, în ajun de Sfântul Dumitru. In preajma unui imens rug, aprins de tineri într-un loc înalt al satului, se adună localnicii. În jurul focului se strigă în cor ”Hai la Focul lui Sumedru!”, iar despre cei care sar peste foc se spune că vor fi sănătoși tot anul. La final, femeile împart mere și covrigi.

Din bogatia folclorica a zonei se remarca cantecele „braul ca la Bughea” Specificul acestui cantec este că se cântă foarte repede și nu se joacă:

Și „ungurica ca la Bughea”:

Dirijor si violonist : Ion Stefan (Nelus) este un personaj aparte, pitoresc, cu multe experiențe de viață, care și-a pus amprenta de-a lungul anilor asupra promovării repertoriului local în țară și străinătate. Mânuiește vioara și acum, la peste 75 de ani, cu o ușurință aparte, ceea ce demonstrează că nu contează vârsta, ci dorința de a se exprima oricând și oriunde pentru promovarea folclorului românesc. Premiile pe care le-a obținut în decursul celor aproape șapte decenii de carieră sunt mărturii vii ale calităților excepționale cu care acest om a fost înzestrat, dar și rezultatul strădaniilor domniei sale, atât ca violonist de excepție, cât și ca dirijor și făuritor de tarafuri și orchestre locale.
Nelu Bucur : interpret de muzica lautareasca si de petrecere: