Municipiul Câmpulung este așezat în partea central-nordică a Munteniei, la poalele Carpaților Meridionali, la 45ᵒ16’ latitudine nordică și 25ᵒ03’ longitudine estică, în nord-estul județului Argeș, având o suprafață de 35,59 km2. Municipiul se învecinează la nord cu comunele Lerești și Valea Mare-Pravăț, la sud cu comuna Schitu-Golești, la est cu comunele Mioarele și Poienarii de Muscel, iar la vest cu comunele Bughea de Sus, Bughea de Jos și Godeni. Legătura rutieră a municipiului Câmpulung se face: cu comuna Lerești pe DJ734, cu comunele Valea Mare-Pravăț și Schitu Golești pe DN73/E574, cu comuna Mioarele pe DJ737, cu comuna Poienarii de Muscel pe DJ738, cu comuna Bughea de Sus pe DJ735, cu comuna Bughea de Jos pe DJ732C, iar cu comuna Godeni pe DN73/E574 și DN73C. De asemenea, municipiul este străbătut și de calea ferată Golești (55 km)-Argeșel (14 km). Până la Pitești pe calea ferată sunt 65 km, iar până la București 155 km. Relief: Municipiul Câmpulung este așezat în lungul Râului Târgului. Relieful municipiului este format din munți, dealuri subcarpatice și podișuri piemontane. Pescareasa se învecineaza la sud cu localitatea Schitu Golesti si este riverana cu Raul Targului.

Resursele naturale sunt slab reprezentate in acest areal, in afara gospodariilor locuitorilor si a pomiculturii, se mai gasesc sediile sau punctele de lucru ale catorva firme ce ofera locuri de munca pentru campulungeni.

Pescareasa – cartierul de la intrarea in municipiul Campulung dinspre Pitesti, reprezinta de fapt arealul in care apar primele dovezi ale existentei locuitorilor pe aceste meleaguri. În ultimul secol datorita unei puternice dezvoltari a industriei extractive – exploatarea minelor de lignit din zona – in acest cartier au fost stramutati specialisti în acest domeniu din toata tara, construindu-se astfel un adevarat orasel minier format dintr-un minicartier de blocuri si mai multe complexuri de casute standardizate pe langa casele locuitorilor bastinasi. Zona Pescăreasa este situată la Sud față de centrul orașului.
Potrivit descoperirilor arheologice, primele forme de locuire datează din epoca bronzului târziu (1700-1600 î.Hr), în sudul orașului Campulung (zona cartierelor Apa Sărată-Pescăreasa), a fost descoperită o necropolă, dovadă a existenței unei străvechi așezări omenești. Urme din prima epocă a fierului (cultura Ferigile) au fost relevate pe terasa Râului Târgului și în zona mânăstirii Negru-Vodă.
Cucerirea Daciei de către Imperiul Roman, a deschis o perioadă distinctă în istoria orașului și a zonei Câmpulung. Fiind o provincie de graniță a Imperiului Roman, Dacia deținea statutul de bastion înaintat al acesteia, astfel au fost construite o serie de linii de fortificație punctate de existența unor castre de pământ sau piatră. Limesul Transalutanus, care se întindea pe o lungime de 235 km și a fost construit la o distanță variabilă de 10-15 km est de râul Olt, pornea în nord, de la Rucăr și ajungea în sud, la dealul Flămânda.
Dintre cele 13 castre cunoscute ale acestei linii de fortificație, Castrul Jidova situat în sudul Câmpulungului, este singurul construit din piatră și cărămidă și în același timp cel mai mare. Începuturile construirii castrului datează din epoca lui Septimius Severus, însă sfârșitul existenței sale se plasează la mijlocul secolului al III d.Hr.

In aceasta zona oraseneasca ocupatiile traditionale s-au pierdut, locuitorii lucrand la firme care s-au deschis in Campulung.

„Focul lui Sumedru” marchează începutul de an pastoral, va fi aprins în noaptea de 25 spre 26 octombrie, în ajun de Sfântul Dumitru. In preajma unui imens rug, aprins de tineri într-un loc înalt al satului, se adună localnicii. În jurul focului se strigă în cor ”Hai la Focul lui Sumedru!”, iar despre cei care sar peste foc se spune că vor fi sănătoși tot anul. La final, femeile împart mere și covrigi.

Și „ungurica ca la Bughea”: