Comuna se află în nord-estul județului, pe malurile râului Argeșel. Este străbătută de soșeaua națională DN 73D, care o leagă spre sud de Boteni, Hârtiești, Vulturești, Davidești, Mioveni și Mărăcineni (unde se termină în DN 73) și spre nord de Valea Mare-Pravăț (unde se termină tot în DN 73). Prin satele din est trece și șoseaua județeană DJ 737, care o leagă spre sud-est de Boteni și spre nord-vest de Câmpulung. Zona se află la poalele Carpaților Meridionali, în Subcarpații Getici, la o altitudine variind între 650 și 1000 m. Dealul Mățău (1017 m) închide spre sud depresiunea Câmpulungului dintre Râul Târgului și Argeșel și spre nord depresiunea Jugur-Poienari, constituind totodată una din frumusețile naturale ale localității. Comuna Mioarele are coordonatele geografice 45°15′ latitudine nordică și 25°39′ latitudine estică

Caracteristicile speciale ale reliefului înalt al comunei au dus la imposibilitatea cooperativizării în anii comunismului, astfel că s-a favorizat în timp creşterea individuală a animalelor (în special bovine şi ovine) și prelucrarea laptelui. De asemenea agricultura de deal, pomicultura și prelucrarea fructelor (țuică), stupăritul, cărăușia, iar femeile se ocupau și cu țesătoria, cusătoria, confecțiile țărănești din lână și pânză de bumbac.
În prezent se dezvoltă agroturismul și sporturile de iarnă, mai ales la Chilii, prin amenajarea pârtiei de schi cu telescaun și organizarea evenimentului tradițional ”Focul lui Sumedru”.
La Suslănești există Rezervația paleontologică fosiliferă cu marlauzuri (lespezișuri) – monument al naturii, unde s-au conservat prin mumifiere circa 30 specii de pești.

Cea mai veche atestare documentară este scrisoarea emisă de cancelaria domnitorului Mircea Ciobanu din anul 1558, către conducerea Brașovului, în favoarea unui proprietar de oi pe nume ”Dumitru din Mățău”.
La sfârșitul sec. XIX comuna purta denumirea de Mățău, iar în 1950 a fost transferată raionului Muscel din regiunea Argeș. Din 1956 s-a numit Mioarele, iar în 1968 a trecut la județul Argeș.
La Suslănești s-au descoperit urmele unei așezări geto-dace, monede antice și obiecte de origine greacă, care presupune existența unui puternic centru comercial.

La sfârșitul secolului al XIX -lea, comuna purta denumirea de Mățău, făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Muscel și era formată din satele Mățău, Călulești, Chiliile, Cocenești și Suslănești, având în total 1194 de locuitori. În comună existau o școală mixtă cu 60 de elevi și 4 biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în acceași plasă, având 2495 de locuitori în satele Mățău, Suslănești, Cocenești și Chilii. În 1950, comuna a fost transferată raionului Muscel din regiunea Argeș, primind la un moment dat denumirea de Mioarele. Din 1968, face parte din județul Argeș.

Ţesăturile şi împletiturile din lână au constituit ocupaţii tradiţionale importante ale zonei, asigurând atât îmbrăcămintea, cât şi cele necesare interiorului ţărănesc. Prelucrarea lânii în mod tradiţional este un obicei complex care începe cu trecerea lânii prin dârstă, piuă sau vâltoare, scărmănarea şi toarcerea, după care se realizează ţesăturile cu miţe (plocada, sarica) sau ţesăturile obişnuite pentru acoperit patul sau învelit corpul (cuverturi, cergi, mintene, cioareci).

Comuna Mioarele este recunoscută prin numărul mare de oi și mioare aflate în gospodăriile populației. Cărăușia a fost o altă îndeletnicire a sătenilor. Cărăușii, sararii și chirigii aveau cai și boi necesare îndeletnicirilor.

Pomicultura s-a dezvoltat foarte mult în ultimii 30 de ani, comuna Mioarele fiind zonă necooperativizată. Prunul ocupă primul loc. Mărul și părul se întâlnesc de asemenea pe suprafețe întinse în comuna Mioarele.

Stupariul este o altă veche îndeletnicire a sătenilor, în prezent există în comună un număr însemnat de familii de albine.

„Focul lui Sumedru” marchează începutul de an pastoral, va fi aprins în noaptea de 25 spre 26 octombrie, în ajun de Sfântul Dumitru. In preajma unui imens rug, aprins de tineri într-un loc înalt al satului, se adună localnicii. În jurul focului se strigă în cor ”Hai la Focul lui Sumedru!”, iar despre cei care sar peste foc se spune că vor fi sănătoși tot anul. La final, femeile împart mere și covrigi. Cel mai mare foc se face pe Dealul Mataului cu participarea localnicilor si a numerosi artisti renumiti, cu tuica fiarta, pastrama de oaie s.a.

Ziua comunei Mioarele “FII SATULUI” : Are loc in ultima duminica din luna august, este o serbare campeneasca, organizata pe dealul Chicioara si dateaza dinainte de 1989

Din amplul repertoriu al folclorului coregrafic zonal, elemente de particularizare locală prezintă dansurile: Bordeiașul, Brâul pe 6, Chindia, Ciobănașul, Ciuleandra, Floricica, Hora mare, Hora miresii, Hora Nuții, Mânioasa, Romanul, Sârba, Sârba a 6-a, Sârba lui 22, Ungurica.

Adi Udrea : interpret de muzica lautareasca si de petrecere: