Biserica de la Cetățuia Negru Vodă – Cetățeni

Description

Biserica de la Cetățuia Negru Vodă-Cetățeni

Una dintre cele mai interesante dintre bisericile rupestre din Eparhia Argeșului, biserica de la Cetățuia Negru Vodă-Cetățeni, al cărui hram vechi a fost „Soborul Sfinților Îngeri”, este ridicată pe un promotoriu stâncos, pe malul stâng al Dâmboviței. Tradiția atribuie așezământul secolelor XII¬XIV. Există însă și opinii potrivit cărora biserica ar data din perioada precreștină, idei susținute și de gropile de libații, săpate în stânca muntelui de către asceții geto-daci. Prima mențiune documentară despre biserica rupestră apare abia în 1574, însă pictura inițială, în stare destul de precară (sub alte două straturi de pictură), păstrează chipurile princiare ale lui Nicolae Alexandru Basarab voievod (1353-1364) și al lui Radu Negru voievod. Caz aproape unic în arhitectura edificiilor de cult ortodox din Țara Românească, biserica rupestră are două altare, unul fiind cel catolic, al doamnei Clara, soția de confesiune catolică a lui Nicolae Alexandru voievod. Consemnată ca fiind „cea mai aspră vatră de sihăstrie din Țara Românească”, viața monahală de aici a continuat fără întrerupere. Între anii 1673¬1677, marele vornic Neagoe Secuianu a adus unele îmbunătățiri așezământului monastic, continuate apoi sub epitropia fostului mare vornic Radu Golescu. În anul 1821 schitul a fost prădat și ars de turci, fiind refăcut, la 1859, de locuitorii satului Cetățeni. Printre cei care „s-au ostenit” cu refacerea picturii bisericii, se numără Gheorghe Vinețanu (Venețianul – pictorul Giorgio Venier (?) monahul Iosif starețul și Neaga ucenicul (?). După restaurarea din anul 1859 s-a pus pisania, care precizează: „Acest Sfânt Locaș s-a preînnoit în zilele Prea Înălțatului Alexandru loan I-iu, fiind mitropolit Prea Sf. Sa Nifon prin osârdia domniilor lor părintele Ioan sin popa Ene, Bucur Apostol, G. Diaconescu și Nicolae sin Bucur”. Istoricul Pavel Chihaia consideră că ultimul care a pictat biserica rupestră, în anul 1859, a fost Gheorghe Tatarăscu.
Pe lângă Negru Vodă, în acest loc, și-au mai găsit refugiul și liniştea în rugăciune, Vladislav Vlaicu, Vlad Țepeş, Mihai Viteazu, Matei Basarab în 1634, Constantin Brâncoveanu în 1690 (din a cărui poruncă s-a pictat cel de al doilea strat în biserica din stâncă), Constantin Cantacuzino în 1775 și Carol I al României.
Pisania, de pe peretele nordic al pronaosului, are următorul conținut:
„Acest sfânt locaș cu numele Cetățuia care de la Negru Vodă își are începutul, a fost și în trecut schit de călugări și în vremuri grele loc de scăpare pentru voievozii țării, însă cu trecerea timpului a căzut în ruine, ajungând chiar adăpost vitelor. S-a restaurat cu ajutorul preotului Gheorghe Moisescu de la Biserica Domnească din Câmpulung, ajutat de ieromonahul Agatanghel Andrițoiu de la schitul Stănișoara (Argeș) și fratele monah Nicolae Băcioiu de la peștera Ialomicioara la anul 1915-1916. S-a sfințit în ziua de 22 iulie 1923”
În Valea Chiliilor din apropierea Mănăstirii, unde s-au nevoit în viață schivnicească mulți sihaștrii, s-au aflat și moaștele Cuviosului schimonah Ioanichie, așezate acum spre închinare în biserica mare. Prin hotărârea luată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din iunie 2009, s-a aprobat canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel, având ca zi de prăznuire 26 iulie. Din anul 1992 schitul dobândește statutul de mănăstire, iar în anul următor începe o serie de refaceri, încununate de construcția unei noi biserici de lemn, în stil maramureșean, a cărei sfințire s-a făcut la 26 septembrie 2004 de către IPS Calinic al Argeșului și Muscelului.

Biserica de lemn, cu hramul „Adormirea Precistei”a Mănăstirii Cetățuia Negru Vodă

Biserica de lemn, cu hramul „Adormirea Precistei” a fost ridicată de meșterii maramureșeni Puicariu Ion, Puicariu Gheorghe și Mocuța Petru din Poienile Izei. Pisania, așezată deasupra intrării în pronaos, consemnează: „Această Casă ce Tatăl a zidit, Fiul a întărit și Duhul Sfânt a înnoit, ridicatu-s-a pe temelie de stâncă, nu pe nisipuri mișcătoare, întru pomenirea Adormirii Precistei. Nu de fală ci din credință înmugurit-a lucrarea aceasta ce și înaintașii noștri și-au dorit, în zilele și cu binecuvântarea Prea Sfințitului Calinic, arhipăstor al celei dintâi eparhii a Țării, urmaș al celor ce dintru început și-au avut scaunul în Argeș și Muscel; stareț al acestui sfânt altar fiind protosinghelul Modest Ghinea. Și se sfârșiră toate, și se sfinți în 26 zile ale lunii lui septembrie, anul mântuirii 2004, iar de la Facere 7513”

Accesul se face urcand pe jos dupa trecera podului peste raul Dambovita. De la șoseaua principală, se urcă circa 850 metri, pe o potecă îngustă, cu un grad nu foarte mare de dificultate, putând fi parcurs atât de copii cât și de persoanele mai în vârstă. După mai puțin de o oră, se ajunge la mănăstire.