Biserica rupestră „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” – Nămaești

Description

Este așezată în satul omonim, pendinte de comuna Valea Mare Pravăț, jud. Argeș, fost Muscel. Hram: „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”.
După tradiție, Sf. Apostol Andrei, în timpul propovăduirii sale ar fi ajuns până deasupra stâncii în care se află bisericuța rupestră. Ucenicii care-l urmau l-au întrebat dacă se mai văd și alte așezări în care să vestească Evanghelia. Apostolul le-a răspuns în limba latină: Nemo est!, adică nu mai este nimeni căruia să se adreseze. De aici numele localității. Conform altei tradiții, schitul ar fi fost înființat în urma visului pe care l-a avut un cioban ce-și păștea turmele aproape de peștera în care se află bisericuța. Adormind deasupra acesteia a visat-o pe Maica Domnului, care-i cerea să caute în peștera de sub el și va găsi o icoană care o reprezintă. Deșteptându-se din somn a făcut precum i s-a poruncit și în locul indicat a găsit icoana făcătoare de minuni care se află și astăzi în bisericuța mănăstirii, ce s-a amenajat în peștera unde s-a aflat icoana. Ulterior, un monah îmbunătățit a întemeiat un schit.
Repere istorice: Inițial a fost schit. Este atestată într-un hrisov de la Mircea Ciobanul, din 1 iulie 1547, prin urmare exista încă din timpul domniei lui Radu cel Mare. Într-o catagrafie din 1839, în care se enumeră hrisoavele păstrate pe atunci, cel mai vechi era din 7006 (1498) consemnând „ milele” ( privilegii și scutiri) schitului. În 1746 mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul a vizitat schitul și a notat în însemnările sale că icoana Maicii Domnului fusese adusă „ de niște nemți din țara Sârbească” fiind „…goniți de turci”. Lucrurile se petreceau în 1646. În 1843 s-a lărgit biserica cu aproximativ 2 m, săpându-se în peretele nordic, iar în 1847 s-a realizat o nouă tâmplă de lemn. În lunile septembrie- octombrie 1916, clădirile și bisericuța au fost distruse de incendiul provocat de bombardamentele armatei germane; între 1917-1921 s-au refăcut biserica, stăreția și chiliile. Ample lucrări de construcție, restaurare și consolidare s-au desfășurat între anii 2000-2001, prin grija episcopului Calinic al Argeșului. Cu această ocazie, pridvorul de zid a fost adus la înfățișarea inițială, eliberându- se stâlpii de piatră de zidăria care-i înconjura; tot în timpul acestor lucrări s-a restaurat chipul icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de tipul Hodighitria, și s-a aurit ferecătura de argint. În Cartea de Aur a mănăstirii se află câteva consemnări ale mitropolitului Basarabiei, Gurie Grosu (1928-1936) care a petrecut vara anului 1937 la Nămăești, după înlăturarea sa din scaun. Însemnările sale dau glas admirației față de frumoasa viețuire a maicilor de atunci.
Biserica este săpată în stâncă, are formă aproape pătrată și nu este împodobită cu pictură. Tâmpla este nouă, frumos sculptată în lemn de stejar.
Cu binecuvântarea, îndemnul și sprijinul nemijlocit al Înaltpreasfințitului Calinic, Arhiepiscopul Eparniei Argeșului și Muscelului , aici s-a înființat o deosebit de interesantă expoziție de port popular și artă tradițională din zona Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, cuprinzând câteva mii de piese autentice de mare valoare: îmbrăcăminte, obiecte de uz casnic din gospodăriile tradiționale, artă populară, icoane vechi și chiar veșminte monahale .