Biserica “Schimbarea la fata” – Bughea de Sus

Description

Biserica din Bughea – Humele, actual Bughea de Sus, este consemnată documentar în catagrafia bisericilor și preoților din județul Muscel la 1832, purtând hramul „Schimbarea la față a Domnului nostru Iisus Hristos”, iar recensământul din 1840, făcând referire la „bisericile de la marginea orașului (Câmpulung)”, notează: „Această sfîntă biserică din mahalaoa Bughea de Sus unde să prăznuește Schimbarea la față și Adormirea Maicii Domnului este făcută de zid de dumnealui treti (al treilea) logofăt Nicolae Rucăreanu la leat 1815”. Se pare totuși că biserica a fost ridicată pe locul uneia mai vechi, poate chiar de lemn, informațiile documentare fiind încă nesigure. Dată fiind atestarea satului încă de pe vremea lui Neagoe Basarab și consemnarea documentară de la 1549, existența unei biserici din secolul al XVI-lea este destul de întemeiată. Actuala biserică a fost refăcută din temelii în perioada 1892-1899, când a fost schimbată aproape în totalitate înfățișarea arhitectonică a vechiului lăcaș. Autorul picturii primului edificiu de zid, din care s-a păstrat numai icoana „Adormirii Precistei” din altar, nu se cunoaște, iar la 1899 biserica a fost pictată de Petre și Iancu Cazan, fiind restaurată de Gheorghe Mocanu din Râmnicu-Sărat în anul 1975. Pisania, refăcută și așezată deasupra ușii de la intrare în biserică, glăsuiește: „Această sfîntă biserică cu hramul Schimbarea la Față ce a fost edificată la anul 1813, s-a reclădit la anul 1892 și s-a pictat din nou peste tot la anul 1899 în zilele Înalt Prea Sfințitului Părintelui Mitropolitu Primat al României Iosif Gheorghian, preacuviosul părintele nostru protoereu al județului D. Ionescu, econom, cu ajutorul bănesc și îndemnul D-lor preotul paroh al acestei biserici Ion Duhomnicu, soția (sa) preoteasa Neacșa, preotul Ion Ione(a)nu, soția (sa) preoteasa Maria, foștii epitropi Gheorghe B. Pop, soția sa Filoteia și Gheorghe Gropănescu, soția sa Ana, actualul epitrop Ion I. Bărăcilă, lucrătorul Ion N. Căruțașu și cu ajutorul celorlalți enoriași și streini binevoitori și pictată de Petre N. Cazan și fiul său Iancu P. Cazan – C. Lung. Primii fondatori N. Rucăreanu”