Biserica „Sfânta Cuvioasa Paraschiva” și „Sfântul Grigore Teologul” Cetățeni – Lăicăi (fost Cremenea)

Description

„Plaiul Dâmboviții, satul Lăicăi. Biserică de zid, bună. Cu hramul Cuvioasii Paraschivii”, se află consemnat în Catagrafia bisericilor și preoților din Muscel la anul 1810. În recensământul bisericilor din 1840, întocmit din porunca mitropolitului Neofit, se precizează că biserica satului Lăicăi „este făcută de ctitori săteni ai satului, anume răposatul Stan Mătăsar și Ion Negrea, fără pogradie chivernisindu-se de enoriașii ei, fiind de zid. Leat 1800 …”. După unele surse, biserica ar fi fost ridicată la sfârșitul secolului al XVII-lea, respectiv 1793-1797, și s-a reparat la 1876 (Anuar, 1909). Ion Popescu-Argeșel menționează că biserica din Lăicăi a fost ctitorită de preotul Constantin și diaconul Șerb, pe locul donat de Mitu Mătăsaru. Alte surse consemnează drept ctitori, alături de Constantin Negraru și diaconul Șerb și pe preotul Ivan Cernat. În pisania de la 1806, scrisă în literă chirilică, dar destul de deteriorată, se pot desluși următoarele: „Această s-tă biserică s-au zidit întru hramul Cuvioasi Paraschiva și sfântu Grigorie Bogoslov, este făcută din temelie la anul 1797 de robul lui Dumnezeu <…> Costandin, Ivan <…> Stamatescu, diacon Șerb și cu ajutorul mai multor creștini <…> s-au înfrumusețat <și împodobit> cu icoane noi prin <…> sprijinul d-lui loan Izbășescu < și soția> d-lui spre veșnică pomenire. 1806, în 14 septemvrie”. În anul 1846 „s-a făcut advonul din temelie, turla, învelișul din nou, cu toată cheltuiala lui Gheorghe Isbășescu și a soției sale Frusina”. Cu această ocazie s-a și adăugat al doilea strat de zugrăveală de către Hagi Avram, Sachelarie și Iane din Târgoviște. Pictura din 1797, al cărei autor este încă necunoscut, se mai păstrează, parțial, și astăzi. După reparațiile, făcute în 1886-1887 de Gheorghe și Ion Izbășoiu, au fost mai fost executate altele, în principal ca urmare a pagubelor pricinuite de cutremurul din 1940. Autorii primei și celei de a treia picturi, realiztate pe parcursul existenței lăcașului (descoperite cu ocazia lucrărilor dintre 1988-1989, prin străduințele preotului Dumitru Duțulescu) nu se cunosc. După înființarea Eparhiei Argeșului și Muscelului, prin purtarea de grijă a arhipăstorului acesteia, Înaltpreasfințitul Calinic, și osârdia preotului paroh Marius Ghiorghilaș, sprijinit de comunitatea locală, s-au executat ample prefaceri ale edificiului – consolidări, refacerea tencuielilor, a învelitorii și tâmplăriei.