Biserica „Sfântul Gheorghe” și „Sfântul Dimitrie” – Suseni

Description

Biserica din Rucărul de Sus sau Susenii Rucărului, a fost ctitorită de negustorul macedonean, Gheorghe Necola Smerna, stabilit în Câmpulung în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Cumpără mai multe locuri și drumuri în zona Rucărului, luîndu-și și numele de Rucăreanu și se căsătorește cu Stanca, fiica lui Apostol clucerul din Câmpulung. După cum se consemnează în pisania bilingvă – în română și greacă – așezată deasupra ușii de la intrare în pronaos, biserica a fost săvârșită la 23 aprilie 1780, dându-i-se hramurile celor doi mari mucenici, Gheorghe și Dimitrie: „Cu ajutorul lui Dumnezeu ridicatu-s-au această sfântă biserică din temelie cu toată cheltuial dum(nea)lui jupan Gheorghe Necola Smerna linotopitiu Eparhia Castoria hramul Sfântului marelui mucenic Gheorghe și al Sfîntului marelui mucenic Dimitrie; Ectiti ec temelion para ton chir Gheorghi Necolau Smerna linotopitis ganvros tu chitzeri Apostolu apo Cupulpitu liat 7288 – 1780, Apr(ilie) 23 (S-a ridicat din temelie de Kir Gheorghe Nicola Smerna Linotipis Ganvros a Clucerului Apostol din Kupulpitu anul 1780, Aprilie 23)”. O altă inscripție din interiorul bisericii precizează: „Ziditu-s-a această biserică din temelie în zilele prealuminatului domnului nostru Io Alexandru Ipsilante voevod fiind preasfințitu mitropolitu chiriu chir Grigore la anii de la Adam 7288 (1780). În cuprinsul registrului iconografic din pridvor s-a scris anul 7291 (1782), data probabilă a săvârșirii picturii. La exterior, pe peretele sudic al edificiului, și-au lăsat numele și meșterii care au ridicat biserica: „Costandin și Ion zîdari ot Cîmpulung m(ese)ța August 1782” (inscripție azi ștearsă). În decursul timpului biserica a suferit diferite stricăciuni, astfel încât din anul 1902 a fost închisă oficierii cultului. La începutul secolului al XX-lea Gheorghe Anastase – Ghicuță din Rucăr se hotărăște să repare, pe cheltuiala sa, biserica, însă dispariția prematură din viață l-a împiedicat să-și definitiveze lucrarea. Sub arhipăstorirea și prin purtarea de grijă a Î.P.S. Calinic al Eparhiei Argeșului și Muscelului și cu străduința preotului Ion Libianu, biserica a fost restaurată, inclusiv ce s-a mai păstrat din pictura originală, fiind redeschisă, în 2011, ca paraclis arhiepiscopal, salvându-se, astfel, unul din valoroasele monumente de arhitectură religioasă ale Eparhiei.