Biserica „Sfântul Nicolae” – Nămăești

Description

Consemnată de catagrafia din 1840 ca fiind ridicată în anul 1788 de clucerul Gheorghe Rucăreanu, biserica de zid „Sfântul Ierarh Nicolae” din Nămăești este mai veche, cel puțin cu câteva decenii. Lămuriri în această privință sunt aduse de recensământul din 1810. Menționându-se ca biserică de zid, bună, cu hramul „Sfântul Nicolae”, printre slujitorii altarului este amintit și „Diiaconul Dumitru sin diacon Ion … de neam preot, diaconit ot leat 1772, octombrie 20 … cu carte de la răposatul mitropolit Grigorie, orănduit la această biserică …” Se dovedește astfel că așezământul religios de la Nămăești, probabil din lemn, este mai vechi decât data consemnată în pisania redată de catagrafia de la 1840, al cărui conținut este următorul: „Această sflntă și dumnezeească biserică în care să cinstește și să prăznuește hramul sfântului și făcătorului de minuni ierarhului Noicolae, este zidită din temelie și până în sfîrșit de piatră și cărămidă cu toată cheltuiala răposatului clucer Gh. Rucăreanu din Cîmpulung la anii de la Hristos 1788 și copii dumnealui”. În cadrul prefacerilor din anul 1848 i s-a adăugat turla Pantocrator, demolată mai târziu. Din vechea pictură nu s-a mai păstrat aproape nimic, deoarece, cu ocazia reparațiilor din 1901, pictura executată de Ioan Cazan a acoperit-o aproape în întregime. În timpul luptelor cu armatele nemțești din Primul Război Mondial, desfășurate în zonă, biserica a avut de suferit, fiindu-i distruse și sustrase și clopotele. Alte reparații s-au e fectuat în anii 1923, 1937, lucrări generale de consolidare și restaurare între 1977-1979. Prin străduințele preotului Ion Libianu, în anul 1986 edificiul religios a fot repictat de Victor și Zoe Negoi din București. După 1989 pictura a fost spălată și retușată de către Miloștoiu Ionuț, prin stăruința preotului paroh Constantin Stoica.