Dârsta lui Nistorica

Description

Dârstă cu pivă, cunoscuta in Rucăr ca Dârsta lui Nistorică – astăzi monument istoric datând din prima parte a sec XIX (AG-II-m-A-13782), reprezintă chintesenţa geniului tehnic al ţăranului român in folosirea apei de munte pentru activitaţi casnice tradiţionale.
“Dârsta cu pivă” si “ Vâltoarea” ca si instalaţie mecanică îşi păstrează acelaşi caracter util, dând satului un aspect inedit şi certificând permanenţa unor vechi ocupaţii meştesugareşti.
Este acţionată de forţa apei pentru prelucrarea sau spălarea ţesăturilor din lână, fiind printre ultimele instalaţii funcţionale din toată ţara.
Instalaţia dârstei este construită din lemn de esenţa tare, iar roata hidraulică verticală este formată dintr-un ax orizontal cu o circumferinţă pe care se montează paletele. Apa interacţionează cu paletele, iar principiul de funcţionare constă in transformarea mişcării de translaţie a apei, în mişcare de rotaţie a roţii şi axului ei; o parte din energia mecanică a apei se transformă astfel în energie mecanică de rotaţie, care, la rândul ei este folosită pentru punerea în mişcare a pivei. Piva era utilizata foarte mult la baterea postavului în curent de apă.
Dârsta hidraulica a fost întrebuinţată pentru întins şi scămoşat ţesăturile din lână (postav). Materialul se învârtea pe un ax şi era udat, iar când ajungea la jumătate din grosime, se trecea prin faţa unei scânduri cu cuie, care agăţa ţesătura şi o scămoşa, astfel că aceasta, în secţiune, devenea mai poroasă şi mai aspectuoasă.
Vâltoarea se mai foloseşte şi astăzi pentru spălatul ţesăturilor groase, in special cele din lână. În ceea ce priveşte structura, valtoarea are un coş din scânduri de lemn de formă tronconică, cu baza mare în sus. În coş se pune materialul de spălat, iar pe un jgheab, în partea superioară, apa râului controlată inundă coşul. Funcţionarea se bazează pe formarea vârtejului, atunci când şuvoiul întâlneşte materialul textil.