Schitul Dragoslavele

Description

Printre „bisericile călătoare” se numără și cea de lemn, din parcul reședinței Patriarhiei Române de la Dragoslavele. Edificiul, datând din secolul al XVIII-lea (probabil în jurul anului 1717), a fost ridicat în Ardeal, la Luna de Sus, comuna Florești, de către Atanasie Popa, fiind pictată de Nistor Zugravul din Feleac și sfințită în anul 1842 de episcopul Vasile Moga. A fost folosită de credincioșii români ortodocși până la anul 1927 când a fost edificată o nouă biserică a satului. De aici a fost adusă la Predeal – în anul 1933, și instalată în Tabăra de tineret „Straja Țării”, inițiată de regele Carol al II- lea. După anul 1948, urmare a „iubirii față de atare monumente” a patriarhului Justinian Marina, biserica a fost transferată pe dealul Podișor din Dragoslavele, de pe trecătoarea Rucăr-Bran, pe terenul cumpărat de patriarh din fondurile proprii. După restaurare, lăcașul a fost sfințit la 21 august 1949, iar în jurul său s-a întemeiat un schit de călugări. Pictura edificiului, de factură naivă, este realizată pe pânza aplicată pe pereții interiori și boltă.