Valeni – Biserica De Lemn, Sat Mesteacan

Description

Biserica se distinge prin planul arhaic, ce cuprinde numai o încăpere pentru credincioşi, naosul, comun pentru femei şi bărbaţi, şi o încăpere pentru altar. Naosul are planul unui pătrat perfect, de 4,62 m lărgime şi 4,64 m adâncime. Altarul este mai îngust, terminat în cinci laturi, de 2,98 m în lungime şi 3,49 cm în lăţime. La acestea se adaugă pridvorul ridicat în urmă cu câteva decenii, retras şi el faţă de pereţii naosului, peste care se ridică un turn scund. Biserica de lemn din Mesteacăn, din satul omonim, comuna Văleni-Dâmboviţa, judeţul Dâmboviţa, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi este (ante)datată de o pisanie din anul 1751. Modestă în aparenţă, biserica de lemn din Mesteacăn păstrează în mod excepţional forma arhaică a celor mai vechi biserici de lemn din România, ceea ce-i acordă o valoare de unicat în Muntenia. Portalul sculptat şi brâul în relief, pisania şi crucea de piatră din faţa intrării întăresc valoarea artistică şi documentară a acestei biserici de cimitir. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice. Un moment important din trecutul bisericii este redat de pisania cioplită în peretele de apus, în dreapta intrării. Textul în limba română cu litere chirilice reţine următoarele: „Să să ştie căndu sau tărnosit această sântă biserică în zilile pre înălţatului d[o]mn Ion Grigore Ghica voivod m[eseţ] febr[uarie] 2[4], 7259”. După cum reiese din pisanie, biserica a fost „târnosită” în anul 1751, în timpul domniei lui Grigore II Ghica. Ea a fost sfinţită şi nu făcută atunci, observaţie făcută şi de cercetătoarea Ioana Cristache-Panait, care indică o vechime mult mai mare pentru acest lăcaş. Trebuie remarcată în acest sens şi crucea de piatră din faţa intrării, datată anterior, din anul 7231 al erei bizantine, adică anii 1722-1723 ai erei noastre. Pe faţa ei se poate citi următoarele: „Cu vrearia Tatălui, şi cu ajutoru Fiului ridicatusau această sf[ă]ntă cruce întru cinstia şi slava Uspenie B[ogorodi]ţe în zile lui Nicolae voivod şi sau ostenit robul lui Dumnezău Ion Mestecăneanu, Toader, Stana, Ion, Ioana, Dobrici, Drăgoi, Zoiţa, Stan, Stanca, Şărbu, Stoiana, Mihalcea, Voica, Mihalcea”, iar pe latura stângă textul continuă cu: „Er[o]monah Stefan, Maria Preda, Pătru, Radu, Rada, leat 7231, Radu Dobrotă, Ene, Cărstiana, Păuna”. Pe latura dreaptă apar semnăturile celor doi meşteri pietrari: „Ion Bică” şi „..ca Balea”.
Funcţia de biserică parohială a acestei bisericuţe a fost preluată de o altă biserică de zid, ridicată mai la vale, între anii 1868-1871.