Comuna Poienarii de Muscel este situată în partea de nord-est a județului Argeș, la 8 km față de municipiul Câmpulung, la poalele dealului Mățău, în zona izvoarelor râului Drăghici. Este străbătută de şoseaua DJ738.

Comuna se încadrează în subcarpații Getici numiți și ”mușcele”, cu multe văi și vâlcele care determină o rețea hidrografică bogată. Există păduri (în special foioase), livezi cu pomi și arbuști fructiferi, pășuni și fânețe.
Timp de mulți ani, mineritul a constituit principala activitate economică, iar în prezent creșterea animalelor, prelucrarea laptelui, agricultura (porumbul), producerea rachiurilor naturale din fructe, prelucrarea lemnului, confecționarea articolelor din lână și agroturismul.
De asemenea, există o veche tradiție în realizarea de instrumente muzicale populare (fluiere) și activitatea artistică a grupurilor muzical-folclorice.

Documentele atestă că localitatea Poenari datează din anul 1609 (posibil încă de prin sec. XIII-XIV) și că pe această moșie erau locuitori. Originea toponimului ar fi provenit de la cuvântul ”poiană” sau conform legendelor, de la un boier Poenaru, venit în Mușcel cu voievodul Radu Negru ”Întemeietorul” la 1215. Satul Jugur este cel mai vechi atestat documentar, conform actului din anul 1462, prin care domnitorul  Vladislav al II-lea ”întărește” unor boieri mai multe sate, pe care le scutește de slujbe și dăjdii. Numele Jugur vine de la jugor – varianta lexicala zonala a cuvantului jugorit si care inseamna “loc la iesirea din padure unde se platea taxa pentru un car cu lemne scoase din codru” . 

La sfârșitul sec. XIX, comuna purta denumirea de Poienari, dar totodată exista și comuna Jugur.
În 1925 se consemnează cele două comune unite sub denumirea de Jugur, iar în 1931 sunt din nou separate. Din anul 1968 comuna s-a numit Poienarii de Muscel, pentru a se diferenția de cealaltă localitate omonimă din noul județ Argeș.

În ceea ce priveşte ocupaţiile tradiţionale ale populaţiei din teritoriu, distingem, între ocupaţiile principale – agricultura şi creşterea animalelor, ocupaţii de bază care asigură venitul principal al gospodăriilor.

Zacamintele de lignit din Poienari, Jugur si Valea Îndarat s-au exploatat in secolul trecut, mineritul fiind o ocupație importanta a localnicilor.

„Focul lui Sumedru” marchează începutul de an pastoral, va fi aprins în noaptea de 25 spre 26 octombrie, în ajun de Sfântul Dumitru. In preajma unui imens rug, aprins de tineri într-un loc înalt al satului, se adună localnicii. În jurul focului se strigă în cor ”Hai la Focul lui Sumedru!”, iar despre cei care sar peste foc se spune că vor fi sănătoși tot anul. La final, femeile împart mere și covrigi.

“Urca oile la munte” este sărbătoarea dedicată îndeletnicirilor pastorale specifice zonei Jugur.  Conform tradiţiei, sunt premiate cele mai frumoase animale, cel mai bun baci şi cele mai frumoase costume populare (luna mai)

Din amplul repertoriu al folclorului coregrafic zonal, elemente de particularizare locală prezintă dansurile: Bordeiașul, Brâul pe 6, Chindia, Ciobănașul, Ciuleandra, Floricica, Hora mare, Hora miresii, Hora Nuții, Mânioasa, Romanul, Sârba, Sârba a 6-a, Sârba lui 22, Ungurica.

Grupul vocal “Miorita” din Jugur