Vecinii localităţii sunt: la nord – Dragoslavele, la est – judeţul Dâmboviţa, la sud – comuna Mioarele şi la nord-vest – Valea Mare-Pravăţ.

Suprafaţa comunei este de 10.921 hectare, având în componenţa sa şapte sate: Stoeneşti, reşedinţa comunei, Lunca Gârtii, Slobozia, Piatra, Bădeni, Valea Bădenilor şi Coteneşti. Distanţa faţă de satul de reşedinţă e cuprinsă între 2 km (satul Slobozia) şi 6 km (satul Valea Bădenilor). Satul Bădeni este atestat la 16 iunie 1560, Stoeneşti – la 19 mai 1565, iar Coteneşti este amintit în documente în secolul al XVI-lea. Bădeni, Coteneşti şi Stoeneşti erau sate de „plai” şi aveau obligaţia de a păzi potecile prin care se trecea în Transilvania.
Slobozia şi Piatra sunt întemeiate de românii „ungureni” refugiaţi aici în secolul al XVIII-lea, de la Moeciu. Tot de ei este înfiinţat şi Bădeni Ungureni.

Activitati economice

• Exploatarea şi comercializarea materialului lemnos;
• Croitorie:
• Agricultură;
• Comerţ;
• Exploatare calcar;
• Creşterea animalelor;
• Alte activităţi specifice zonei de deal si munte.
  

Așezarea este atestată documentar initial în hrisovul emis de cancelaria domnească a voievodului Petru cel Tânăr la 16 iunie 1560, prin care se confirmă lui Vitan și Neagoe proprietatea asupra unei „ocine în Bădeni, locul de la stână în Valea Lăstunilor și arătura de două zile de la Glod”.
-Sit arheologic: Existența anterioară a unei comunități umane pe teritoriul actual este atestată prin așezarea și necropola Hallstatt, cultura Ferigile-Bârsești – situată la intrarea în satul Stoenești, în Valea Miriuței, la circa 700 m de șoseaua Câmpulung- Târgoviște.
TOPONIMIE:
-Bădeni – toponim asociativ format pe baza eponimului Badea + sufixul -eni, indicând apartenența familială a locuitorilor care au întemeiat așezarea. În componența satului actual, a fost înglobat satul Bădeni-Pământeni.
-Cotenești – toponim format pe baza eponimului Cotea (atestat în tradiția orală locală) + sufixul colectiv -ești, care indică organizarea socială pe bază de obște a așezării.
-Lunca Gârtii – toponim topografic format pe baza apelativului luncă + determinativul Gârtea, indicând pe deținătorul inițial al terenului pe care s-a constituit așezarea.
-Piatra – toponim topografic evocând natura terenului pietros pe care s-a constituit așezarea.
-Slobozia – toponim social format pe baza apelativului slobozie » „sat de coloniști (băștinași sau străini) care aveau pe o perioadă oarecare de timp scutire de bir sau de prestații”; format din slobod + sufixul -ie. Documentele medievale atestă o masivă imigrare a unor transilvăneni în actuala arie a localității, devenită „loc de refugiu, dar și de slobozie”.
-Stoenești – toponim format pe baza apelativului Stoian – atestat frecvent ca antroponimic în zonă + sufixul colectiv -ești, care indică organizarea socială pe bază de obște a așezării.
-Valea Bădenilor – toponim topografic compus din apelativul vale « „teren în pantă coborâtoare” + determinativul Bădeni – locuitori din așezarea învecinată, deținători ai loturilor de pământ în aria geografică a satului. Tradiția orală asociază denumirea localităților: Bădeni, Cotenești și Stoenești cu numele unor căpitani ai legendarului Negru Vodă: Badea, Cotea și Stoia .

PATRIMONIUL CULTURAL ȘI ISTORIC:
-TABĂRA LUI MIHAI VITEAZUL- [1595] situată în punctul „Mălăiște”, un platou la circa 1 km est de satul Bădeni.
Biserica “Adormirea Maicii Domnului” Bădeni Pământeni – [1837-1841 ]—ctitorită de preot Dimitrie Stoiculescu, Stanciu Băcioiu și enoriași «intervenții: consolidare [1874-1876]; refacerea acoperișului [1937] «pictură murală: Gh. Arsulescu [1885]; refăcută integral de Ion Fleșaru [1931], restaurată [1957].
-Biserica “Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” Cotenești -[A]- construită, în anul 1781, cu cheltuiala jupanului Ion Cotenescu, vătăful Plaiului Dâmbovița, împreună cu fiii săi, Nicolae și Gheorghe. În 1920, a fost adăugat pridvorul. Biserica are plan trilobat, cu abside poligonale în exterior și semicirculare în interior; pridvor închis. Turlă octogonală „răsucită” deasupra naosului; turlă-clopotniță peste pronaos. Decorația exterioară formată dintr-un brâu alcătuit din trei toruri paralele; cornișă și arcade zimțate la turlă. Pictura murală originară acoperită, în 1883, de o pictură în stil neobizantin realizată de Petre Cazan; restaurată în 1955. În tabloul votiv exista o reprezentare realistă a familiei comanditarilor și a bisericii. Morminte ale ctitorilor, în pronaos. În patrimoniul bisericii, se află cărți ritualice: Evanghelie [1682], Apostol [1683], Mărgăritarul lui Zlataust [1738], Penticostarion [1743], Octoih [1766], Triod [1798] și icoane pictate pe lemn în sec. XIX de zugravul Gheorghe Arsulescu; clopotul bisericii, datat 1781, este inscripționat cu numele donatorilor: Ion vătaf și fiii săi, Nicolae și Gheorghe.
-Biserica “Adormirea Maicii Domnului”+”Sf. Nicolae” Slobozia (Bădeni- Ungureni) ctitorită, în 1831, „cu osârdia și cheltuiala” bevel treti logofătului Nicolae Ștefănescu, devenit administrator al moșiei deținute în localitate, de Mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung-Muscel, al cărei stareț era Filaret Beldiman, moldovean de origine. Restaurată în 1872, concomitent cu adăugarea pridvorului, supraînălțarea pereților și refacerea picturii murale. Deteriorată în urma exploziei unui obuz, în octombrie 1916; profanată de armata germană de ocupație „care a introdus cai înlăuntru, arzând întreg mobilierul cum și crucile de lemn de la mormintele aflate în cimitir”. Biserica a fost reparată în 1917 și consolidată în perioada anilor 1935-1938. Plan dreptunghiular, cu absidă poligonală decroșată în exterior și semicirculară în interior; pridvor închis cu arcade trilobate sprijinite pe coloane monolit amplu ornamentate la capitel și soclu. Pictura în interior și, parțial, în exterior executată în tempera în anul 1938; fragmente din fresca originară se conservă în altar. În patrimoniul bisericii, se află cărți ritualice: Octoih [1714], Mineie [1852] și icoane pictate pe lemn în sec. XIX.
-Biserica “”Sf. Nicolae” Piatra Stoenești [1907-1916]—ctitorită de enoriași ai parohiei •intervenții: adăugarea pridvorului [1938] «pictură murală: Ion Dogărescu [1918]; retușată.
-Biserica “Adormirea Maicii Domnului” + “Inălțarea Domnului” +” Duminica Tuturor Sfinților” + “Sf, împărați Constantin și Elena” + “Sf. loan Botezătorul” Stoenești construită, de obștea satului, în anul 1893; rectitorită [1929-1939] de preot Gheorghe Cotenescu, Ion Răuțoiu ș.a., conform planului arh. Dimitrie lonescu-Berechet; antreprenor: frații De Nicollo «intervenții: consolidare [1969] «pictură murală: Octav Angheluță, Ion Fleșaru, Gheorghe Vânătoru, Vasile Blendea [1940].
Biserica veche Stoenești -[A]- ctitorită, în perioada anilor 1809-1819, de căpitanul loniță Ghimiloiu, administrator al moșiei deținute, în localitate, de Mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung-Muscel; călugărit sub numele de loanichie, dăruiește moșia Stoenești Mănăstirii Argeșului. De plan dreptunghiular, biserica are un pridvor adăugat în 1895, peste care se înalță clopotnița de lemn. Din pictura murală originară, se conservă deasupra accesului în biserică, chipul Arhanghelului Mihail. Starea de conservare a construcției este deplorabilă; de aceea, se impun măsuri imediate pentru salvarea acestui important monument religios.
Cruci de piatră:
Bădeni: 1726-1727
-1844 septembrie — lângă Biserica Bădeni-Pământeni;
-Stoenești: 1593-1601 — vizavi de primărie;
-1621-1622 la troița Pietrăreanu lângă podul Bădenilor.
Monumente eroi: Stoenești [1877; 1916]; (1935) – lângă Primăria comunei Stoenești.
În cursul luptelor pentru apărarea unității și independenței naționale a României, au căzut eroic la datorie 282 locuitori ai comunei Stoenești, numărul eroilor menționați nominal în monumentalul volum «Argeș. Cartea eroilor» fiind raportat la evenimente de importanță fundamentală în istoria neamului românesc: Războiul de independență [3], Primul război mondial [164], Al doilea război mondial [115],
Momente de istorie locală în aria localității,

-Mihai Viteazul, domnul Țării Românești [1593-1601] a organizat o tabără militară pentru refacerea oastei sale, în urma bătăliei victorioase din 13 august 1595, de la Călugăreni pe râul Neajlov obținute împotriva oștirii otomane conduse de Sinan-pașa.
CRUCEA LUI MIHAI VITEAZUL După strălucita victorie obținută de Mihai Viteazul în bătălia de la Călugăreni, din 13/23 august 1595, asupra oștirii otomane conduse de marele vizir Sinan-pașa, în cursul căreia au fost uciși pașii: Hasan de Timișoara, Khidr și Mustafa de Bosnia și a fost capturat marele steag verde al otomanilor, Mihai Viteazul, determinat de superioritatea numerică a dușmanilor, a fost silit să se retragă la Stoenești, în așteptarea unui ajutor militar extern. În amintirea acestui eveniment, s-a înălțat în perioada interbelică, o cruce de lemn pe o stâncă din Colțul Albinei la o altitudine de 1125 m, în apropierea taberei unde a poposit oastea voievodului român; întrucât crucea s-a deteriorat, primarul comunei Stoenești, Ion Marin, împreună cu Fundația „Sf. apostol Andrei”, s-a preocupat de edificarea unei imense cruci metalice, înaltă de aproximativ 15 m și având o greutate de circa 2 tone. Montarea impresionantului monument a fost efectuată la data de 11 mai, de către salvamontiști de la Inspectoratul pentru situații de urgență, în colaborare cu Unitatea specială de aviație București, care au asigurat un elicopter pentru transportarea și asamblarea structurii metalice a crucii.

Arhitectură populară tradițională caracteristică zonei Muscel. Construcțiile de locuit edificate în secolul al XlX-lea se caracterizează prin existența unui plan format din: tindă, celar, odaia de locuit și odaia bună sau curată. Materialele utilizate în edificarea locuințelor erau: lemnul, cărămida și piatra de râu. Casele vechi înălțate pe temelie de piatră aveau pereții construiți din bârne de stejar sau de brad dispuse în cununi orizontale suprapuse, încheiate, la capete, „stânește” și fixate, pe lungimea acestora, în cuie de lemn. Peste bârne, se aplica, în interior, uneori și în exterior, un strat de lut alb. Șarpanta formată din căpriori și lăți fixați în cuie de lemn era acoperită cu șindrilă de brad. Organizarea interioarelor tradiționale presupunea amenajarea vetrei focului și a cuptorului construit din cărămidă. În odaie, erau montate: culmea (o prăjină lungă fixată în pereți, pe care se păstrau textilele de casă) și policioara (o scândură de lemn) unde se puneau obiecte mici. Din mobilierul tradițional, în afara paturilor și a meselor joase și rotunde, se aflau: tronul pentru mălai, colțarul pentru blidele de lemn. Pe pereți, se etalau părietare sau zăvestre și, deasupra lor, ștergare și străchini de lut. Pe o talpă lată din lemn de brad, care înlocuia scaunele, se așterneau țoale.
Organizarea interioarelor tradiționale presupunea amenajarea vetrei focului și a cuptorului construit din cărămidă.
Industria casnică textilă (tors, țesut în război: procovițe, scoarțe, plocade, fote, bete) antrena majoritatea țăranilor, produsele fiind desfăcute în târgurile din Muscel și Dâmbovița.
Portul popular tradițional se integrează ariei portului popular muscelean din zona montană.
În domeniul artei populare, s-au remarcat, în fazele finale ale concursurilor naționale organizate în perioada anilor 1956-2006, creatoarele: Sofia Anculescu, Ana Ghinete, Sofia Ghinete din localitate care au obținut premii ori mențiuni pentru confecționarea costumelor populare și a țesăturilor de interior.
Arta tradițională a țesutului și cusutului a fost continuată de creatoare de prestigiu din localitate: Sofia Anculescu, Maria Chingaru, Viorica Enaru, Steliana Gagea, Adriana Lăzăroiu, Georgeta Lăzăroiu, Elena Muscalu, Petruța Pantilie, Georgeta Panțuroiu, luliana Toboșaru. în arta crestăturii și sculpturii în lemn, se remarcă: Cătălin-lonuț Andreiu, Ion Andreiu și Zizica Mihai. Lucrătura în piele constituie o îndeletnicire artistică pentru meșterii: Romu Guiman, Pavel Lăzăroiu, Nicolae Solomon și Gheorghe Stoicuț.

„Focul lui Sumedru” marchează începutul de an pastoral, va fi aprins în noaptea de 25 spre 26 octombrie, în ajun de Sfântul Dumitru. In preajma unui imens rug, aprins de tineri într-un loc înalt al satului, se adună localnicii. În jurul focului se strigă în cor ”Hai la Focul lui Sumedru!”, iar despre cei care sar peste foc se spune că vor fi sănătoși tot anul. La final, femeile împart mere și covrigi.

Și „ungurica ca la Bughea”:

Nelu Bucur : interpret de muzica lautareasca si de petrecere: